Robba
A Muresca in Corsica è in Korsula

27/06/2021

Ghjunghje l’estate… tempu pè rilassà, scappà è ballà. Allora, eccu un rituale cullettivu, ballatu è cantatu, simbolicu assai : A Muresca chì ritruvemu in Corsica è fora…
L’ultima Muresca s’hè ghjucata in L’Isula in lu 1989, à l’iniziativa di u ben’ di Petru Paulu Trumbetta da a festighjà i cent’anni di u ritornu di e cènnere di Pasquale Paoli.
In u so libru Appellamanu, Petru Casanova ammenta quellu « ghjocu storicu » da ramintà ci quantu a memoria hè robba da lià i pòpuli, assicurati da a so variatezza culturale.

A Muresca in Corsica
Spettaculu seculare, si pò dì, chì si ghjucava i scarsi ghjòrni festivi, per sulenni ricórdi o evenimenti stórichi. Tutta a ghjente di u terzeru, per attu, fattu o vista, ci pigliava parte. A raprisentazione di una tale ballata guerresca, necessitava asgiu è ghjudiziu, ghjente è robba. Si tenerà à capu chì Córsica ùn éra micca sola à esse cuncernata per stu cunsiderevule divertimentu. 

Tuttu s’inizia ind’è noi, secòndu a crònaca di Ghjuvanni di a Grossa indè l’anticognu Medi Eve, quandu i córsi lampònu fóra i Mòri, questi éranu sbarcati in tempi più lendani. Stória o fantùcula, u fattu si stà chi certi nómi è vucàbuli di lóchi, ne restònu: Ugulòne è Negulòne,... Frà Mòri è Cristiani, ne nacque in tuttu u circòndu mediterraneu, azzuffi, assalti, saccheghji, sterpamenti è, a l’ùltime di e righe, u scumpjementu di l’ « infidu Turcu »[1]. Vinse dópu Petru Murati, scrivanu è ghjurista chì fece, di a ballada stòrica, un’ampia narrazione. Un bellu tempu dópu, succede Prete Gaudin chì fù, ellu, spettatore di e fésta di i cunquistadòri, u 15 Aostu 1785 à u Viscuatu. Un ultimu saviu, allemanu; Gregorovius, mintueghja chì a Muresca hè stata in usu in tutta l’isula è chì si ghjucò in tempi di Sampieru, po' di Paoli, in Balagna è in Marana. Ellu stessu a vidi indè u 1817 in Gènua; U 9 maghju 1852 fù tòrna ghjucata, per l’ultima vólta si crede, in l’onore di a nova Custìtuzione Sarda. 

ln Córsica, a Muresca hà sempre avutu bella fama. Petru Savelli ci ne ricorda a stimèvule epopéa, fèndune a ricòppia di i stalvatòghji legendarii sempre in córe à i vechji, anzi, ci ne mostra u veru è anticu versu, in terzetti tuscani. 
Si pò spiégà avà perchè a maestosa Muresca, in Córsica cume indì l’altri rughjòni, hà sempre avutu per capàgnulu una ragéra bisésta guasi ribella, chì dava, in quelli tempi duri è crudi, più chè pane, più chè cumpane; à i scalzi, li dava suffraghju è speranza. 

Parlendu di feste maestre, ci capeta a stupente, impunente è preputente festighjata di u Marchese De Cursay, esposta da A. Ambrosi. Chjamata dipoi, « festa di i Francesi », sta strana cerimonia, ebbe lócu in Bastia indè u mese di ferraghju di u 1752, per celebrà a nascita di u Duca di Burgogna. I Capi francesi, novi scalati in l’isula, fécenu alzà tendoni è stende tappetti nant’a facciata di u Palazzu.

Per fassi sente, è intende e so cunvegne, scrissenu in latinu, sottu e steme pinte, banderine cù sentenze azzizzaghjióle. Un si sà si u Marchese vólse mandà à leghje i córsi o a Superba [2], perchi tandu u latinu éra più in boga chè óghje. Si pensa chi ognunu capì, chì, spenti i lampioni, s’hè pussutu accertà u celebre mottu: « Ci sò è ci stò! »

Per paga di tamanta superbia, u Rè richjamò l’insulente Marchese è u misse sottu chjave... Ma, rivultemune à a Muresca.
L’attore di u spettaculu éra ghjente di cuntorni, chi pigliendu parte à l’opera, lentava affari è faccende soie. U Rè, Turcu è Cristianu, éra sceltu à l’impruvisu; ma talenti ùn ne mancava tandu: Ogni paese avia u so’ presceltu: Rè di u Lardaghjiólu [3], à mette in ràndula. Per l’altre parte, à chi si sentia l’ànima di u spadaccinu, à chì di sbirru, un altru di pàceru o pórtagunfalone; è à chi vulia mettesi indè a folla suldatina Tutti avianu a fede di i scalzi.
 
L’abitu variava secondu u segnu. Nant’à u pannu rozu,i puverélli vestianu currazze inargentate, o scure (i Morri), elmi à ciméra impiumicciate, capàgnuli, fascie, stifali cruicci... Ma quelli di ‘e schiére, s’accunciavanu cù sò ch’élli avianu, andendune à pedi pullidrini.

L’arma bianca; sbainu, sciàbula, stilettu, chjavelóttu è asta lònga éra sol’ armatura permessa ma finta (di legnu pè lu più) ; dunque nè pugnali, nè schióppi, nè menu cispra. Per sfilà o inguerrà, l’arma di maneghju à fiancu o à l’armòne, si cantava in córu o si mughjava cume torri !

Urdigni musicali ùn ne mancava: Córnu marinu è trumbone per chjame, chjócchjule per chjurli è ughjuli, ràgane è trapacchje per chjamazzi è trambuste, voci canore per mùrmuri spaventèvuli, scùcculi putenti, zerpittimi, sciaccamanate, fischjumi o fischjittate: Tuttu dava significatu à ogni manuvra, contramarcchja, surtita, attaccu o dirrotta. U strumentu reale quellu chì supraniava tutti l’altri ne fermava u diviu viulinu Unica vòce linda, guasi umana di un maggiordómu, sùpplica o cummmandu, òrdini o contrappélli scatinavanu a currente di e farandole. Anima di cuncertu è spettaculu, u viulinu dava régula è misura, incalcu o meludia à ssa maravigliosa veduta.

Chì bella vede! Un cusì maestosu spettaculu! A cuntrata sana éra in rimusciu; Ghjente ne ghjunghja da e più luntane Pieve. Per mette in piazza sìmula festighjata, ci vulia, si capisce, una putente casgiòne, stacchittata per filu, segnu è tempu: finta guerra da veru, cum’ellu si dicia. 

U palcusceniu: Un paese, capilocu sempre, cù piazza o sacratu spaziosu. Tutt’un pópulu smaravigliatu, à l’affaccu tempu a vuciata sparta, seguidendune ghjòrnu per ghjòrnu l’appròntu; dendune a nóva dund’elli capitavanu è, a festa scorsa, si ne cuntava è cumentava l’indimentichevule stalvatoghju.
 
[1] Infidu Turcu : Si dicia per tutti quelli incridenti. Un cunfònde in scrianzatu. fr. : sans foi ni loi, par ext. grossier personnage, o d'altre fede che a Cristiana o Ghjudea. Sin.: di turcu: moru. Un si parla qui di Barbarescu, ma di Sarracinu. Un cunfònde dinò incredulu cù scrianzatu (ghjattivu sughjettu). Si pò mintuà u dettu "battenu a Muresca".
[2] A Superba: fr.: La Senerissime République: Gênes.
[3] Lardaghjólu: fr.: mardi-gras, période carnavalesque en général.

A Muresca in Korsula (Cruassia)
Korsula, hè un’isula è cità di a spònda Adriatica, in Dalmazia, tra l'antiche cummunità de Split (Spalatu) è Dubrovnik (Ragusa). Ogn’annu, in Korsula, u 29 di lugliu, si festighja San Teodoru : a ghjuventà di a cità, canta è balla l’antica « Mureska », spetaculu guerrescu chi nè vene da u Mediu Eve.

Korsula, digià mintuata da i Greghi, hà, cume tuttu u Mediterraneu, una stória di patimenti è di straziére. Vechje vistiche ùn nè manca. Invasori bàrbari, mercantózzi di spiritu duminatore nè anu lacatu e so zampate è sgrinfiature. U ghjòrnu signalatu dunque, duie schiere incamisgiate di vestucule rosse o nere secòndu a bandera ou segnu datuli da i so’ cappelletti frisgiulati anch’elli di culori in cuntrastu. 

E duie brucate o bandigliole, cert’anni sò vere rebulioni, vanu à parate cundutte da capizzoni camonchji. Tutti pórtanu a sciàbula curtazzana, certi u scudu rilucente. I pórta-insegna marchjanu in testa, cù bandéra rossa o bianca secòndu u campu, ma traminduie stellate è falcate. 

Una graziosa prumessa tutt’ammantata di veli bianchi è capagnulata di fasciu rossu, persuniseghja a cità Capitana: Korsula. A tenera giuvanótta, prumessa à l’Imperatore è sultanu Muratu Ottomanu, hè stata chjappa, ma nò furzata, per u Rè chjamatu Moru chi a tene cume un ghjuvéllu inde u so’ serragliu.

A virginélla, nucente cume l’acqua, incatinata, à carnatu biancu cume latte, degna indè u so russore, si tróva impegnata frà Mòri bàrbari sanguinarii, è Turchi preputenti è beati. 

Tutta a cità in sussurru aspetta u vede. Ognunu vóle fighjà è tuccà a più bella, a più quenta di e zitélle; A so’ vista cummove è face pienghje sangue.

E truppe sfilanu, tramischiendusi, po’ sbandendusi sempre cù a giovane bramata, in testa.

Dópu venenu figure è viste, cù musica stacchitata, chjucchittimi d’arme, stintinulimi è sciambuglimi di bandere è gunfalòni sbattulendu in aria, staffilate, scucculimi è fischjulimi cù cantilagni di u pópulu à l’attònzu.

Ma éccuti l’assaltu, l’inzzuffu, a mataccina... E sciabulate falanu à savinéra. Po’ cù svariate è numerose figure, sin'à ghjunghje à a sfatta, à a ruvinosa scunfitta di u Rè Moru è di a so’ sterpa. A vìncita hè finalmente guadanta da u Rè Turcu óttumanu. Seguenu evvive indiavulate. Sin'à ghjunghje cusì à a résita di u malfidatu Moru.

U Rè Moru aresu, indinuchjatu, è capu trà l’anche rende l’arme; è di un largu gestu di brecciu face cappià a più bella, a più divina creatura umana ch’ell’appia vistu; a virginélla, cagiòne di tamanta lita, óchji lacrimosi, fiore muscu imbucciatu, si lampa à bòccarisa, braccie stese versu u so salvadòre: u giovanu, è maestosu Imperatore… È si festighjeghja à pópulu scatinatu.
 
Si suppòne chi sta ballata di quallandi, cum’è quella di quindi hè nativa di listessa mamma : A Ricunquista, Cruciata di Levante cume di Punente ; à Granata, à Palermu, In Dalmazia o in Córsica, ne ferma u levame di un’ atròce è lònga guerra Santa. Si pensa ancu chì u « devotu è latru » Genuvese, cum’ellu si chjamava ind’è noi, hà, ind’è i so scali di u Mediterraneu, spartu e so ale di filanciu, è frà negoziu è rapina, a Muresca s’hè cunfatta in parechji rughjoni.

Per andà più luntanu
P-P.Trombetta, A Moresca santa gesta e tresca marziale corsa, Maîtrise de Langue et Culture corses, Université de Corse, 1986.
 

 

Lessicu è note:

Ragéra: fr.: auréole. renommée légendaire.
Bisésta; fr.; Possédé d'une tenace volonté de nuire ou de détruire.
Suffraghju: cunfórtu tonicu. fr. : réconfort moral.
Palazzu: Cunventu di i Missiunarii à l'epuca; pigliò nòme di Marbeuf doppu a cunquista; (anzianu liceu).
Cunvegne : fr.: sens de relations (pej.).
Sentenza azzizzaghjóle: fr.; maximes provocatrives. Eccune l'impennatu. fr.: libellé: PACERE SUBJECTlS DEBELLARE SUPERBOS: risparmià l'aresu, dumà l'incchjuccutu. fr.: Epargner les vaincus, dompter les insolents. fórteS CREANTUR FORTUIS : 1 camònchj facenu l'archiusgi. fr. ; Les forts naissent des puissants. REDEUNT SATURNIA REGNA APPARITlQUE BEATA PLENA COPIA CÓRSICA Allegria, Córsica ! a divizia è u vitellu di t'oru sò di ritornu. fr. : Réjouis toi. Corse: abondance et âge d'or (Temps de Saturne), sont de retour. ME DUCE REGIT POPULOS: Sott'à mè si guvernanu i pópuli (Corsi); fr.: (Sous) mon commandement régit les populations (les Corses).
Vestuculu: abitu d'una sola pézza, à culori rilucenti chjamatu dalmaticu.
Rebuliòne: banda numerosa è di ghjattivu impollu.
Falcata: In forma di falce. fr.: croissant del'Islam .
Prumessa: apparullata. fr.: fiancée.
Capagnulata: fr.: enturbannée.
Serragliu: fr.: harem.
Russore: fr.: pudeur.
Stacchità: fr.:. rythmer. cadencer une marche.
Chjucchitime: fr.: cliquetis d'armes.
Stintinulime: fr.: entrechoc, tintement.
Sciambuglime: fr.: bruit caractéristique de l'eau qui coule.
A l'attònzu: fr.: attroupement, au spectacle.
A mataccina: fr.: massacre, tuerie.
A savinéra: fr.: rouer de coups jusqula mort, ici, fig.
Nativu: fr.: originaire.
Cunfattu: fr.: acclimaté, adapté. Sin.: ammanitu.

Nota: Pigliendu pussessu à u Levante, l'ardida republica mercantile fece a staffetta tra u mòndu Bizantinu, poi islamicu, è u Punente Cristianu. Cù d'altre cità maritime, Genua arregò l'impollu di u Risorgimenti di e tecniche è di l'arte. "Filanciu di rapina", Ella sghisgiò à tal módu a so' più vicinu è fiera culunia, tralasciata è miserélla: a Córsica; Tólta in sa manéra di sti nóvi prufitti di benesta. Di ribattu, l'isula ebbe quachì mundigliu per tramita di e cultivaziòni d'alburatura fruttifera è di nóve facende ortulane. A Matrigna dede ancu sussidii è aiuti per dicippà precóghji, insità oliastri è piantà pullunete. Ma sempre Genua hà sappiutu: à chi dà, piglia.